Arta ceaiului - Cha No Yu (Cha Do)
Ceremonia ceaiului japonez
“Chanoyu ” reprezinta o metoda deosebita de a prepara si servi ceaiul musafirilor ce iau parte la ceremonie.Elementele artistice, creativitatea, sensibilitatea naturii si credintele religioase se imbina perfect pentru a compune ritualul.
Istoria ceaiului in Japonia :
Cultura chinezeasca a influentat in mare parte viata japonezilor,astfel ca,pe parcursul perioadei Nara(710-794) a aparut si s-a raspandit ceaiul.In perioada Kamakura(1185-1333) Preotul japonez Eisai a revenit in tara in urma unor studii facute in China pe teme budhismului,aducand cu sine si ritualul ceaiului practicat in templele budhiste chinezesti.
Preotul a adus,deasemenea,si seminte de ceai din plantele ce aveau sa devina sursa multor ceaiuri cultivate in Japonia in prezent. « Tea Grand Ceremony » mentioneaza ca ceaiul verde japonez isi are originile in Japonia.Preotul japonez Eizai a scris « Kissa yojoki » ,in care vorbea despre efectele medicinale benefice ale ceaiului verde.(« Ceaiul este medicina originala in viata si magnific de a face viata mai lunga »).Dupa aceea,s-a creat legatura dintre ceai si societatea samurailor si astfel s-a inventat jocul ceaiului :tocha-prin acest joc samuraii gustau diverse ceaiuri si trebuiau sa ghiceaca regiunea de unde erau ele cultivate.De cand societetea samurailor s-a stabilit si si-a creat propria literatura,jocul tocha a disparut,iar ceaiul a capatat noi formule si a fost eleborata o noua cultura.
In sudul orasului Osaka exista un grup de comercianti,numiti nayashu ,care au raspandit o modatalate modesta de a consuma ceai.In anul 1423 au fost deschise primele magazine care vindeau ceaiuri. Sen no Rikyu,in anul 1580 a relizat ceremonia ceaiului si a perfectionat utilizarea “daisu”(crearea vaselor speciale pentru ceai).Ceremonia exprima simtul estetic japonez primit de la Zen.Succesorul lui Rikyu,Furuta Oribe,a introdus un stil decorativ pe care unii il considerau superficial.Elevul lui Oribe,Kobori Enshu a continuat acest mare stil si a fost maestru al shogunului Tokugawa,devenind si el o persoana din clasa nobilimii.In acelasi timp a realizat gradini si case pentru ceai.
S-a scris in « Honcho-Shoku-Kan » ca japonezii obisnuiau sa bea ceai inaintea micului dejun,in oraselul Koto,situat pe o parte a raului Sumida din Tokyo.Inainte ca noile ceaiuri sa-si faca aparitia,culoarea ceaiului normal era maro,iar noua culoare era de un verde proaspat,astfel ca noul ceai obtinut a fost numit « Aosei »(metoda albastra).Ceaiul precedent era numit « Kurosei »(metoda neagra).Pentru ca inventia de a produce ceai a fost descoperita,este absolut sigur ca au existat multe descoperiri si in domeniul agriculturii.
Facand legatura cu literatura clasica de la sfarsitul perioadei Edo,in cartea lui Natsukage Maeda puteau fi gasite urmatoarele : »Chiar si in casele oamenilor mai saraci se fierb si se beau ceaiuri,de dimineata pana seara,tot timpul ».
Desi nu se foloseu masini pentru productia de ceai,ci numai munca manuala,productia a evoluat extrem de mult.In perioada Meiji(1868-1912) ceaiul japonez a inceput sa fie masiv exportat in afara granitelor tarii.In anul 1884 Kenzo Takahashi a inventat masini pentru producerea ceaiului ; 15 ani mai tarziu a inventat masina pentru curatare si stoarcere si adus si foatre multe masinarii utile pentru industrie ceaiului.
Scolile din ziua de azi in care se mai invata ceremonia ceaiului sunt « Ura Senke » si « Omote Sen ».
Practicarea ceremoniei ceaiului :
Modalitatea de a prepara ceai poate fi influentata de multe stiluri si tehnici.O prezentare simpla,insotita de luarea mesei poarta denumirea de chaji in timp ce prezentarea din ziua de azi este mai complexa si poatra denumirea de temae. Selectia ustensilelor(dogu) este determinata de timp,de an,de sezon,de zi sau de noapte.Pentru a putea realiza intregul ceremonial,gazda trebuie sa-si cunoasca foatre bine rolul(preparand si servind ceaiul) iar ceilalti participanti trebuie sa stie cum sa fie oaspeti demni de respect ai acestei intalniri.Cum se obisnuieste la fiecare ceremonie a ceaiului,gazda poate ajunge sa petreaca zile intregi pregetind cele mai mici detalii pentru a se asigura ca ceremonialul este perfect.Atat gazda cat si oaspetii respecta reguli foatre rafinate,concepute pentru a pastra simplitatea si atractivitatea ceremoniei fara a irosi vreo miscare.Aceste ceremonii sunt deschise atat pentru femei,cat si pentru barbati.A stapani tehnica ceremoniei ceaiului inseamna sa inveti multe lucruri despre arhitectura,gradina
Ceramica,caligrafie,istorie si religie.Invatarea lor dureaza multi ani.
Ceremonia este realizata intr-o camera special amenajata si desemnata :
« Chashitsu » :.De cele mai multe ori aceasta camera este in casa ceaiului,localizata in afara locuintei,in gradina.
Este lipsita de orice decoratie,cu exceptia unei picturi pe hartie(kakemono),aleasa cu mare grija de gazda ,care dezvaluie tema ceremoniei si a unor flori asezate intr-un vas.Inscriptiile budhiste de pe hartie sunt facute de un maestru si se numesc « bokuseki »(semne de cerneala)
Florile sunt simple,de sezon si creeaza impresia ca nu sunt aranjate.
Impreuna,elementele cate compun chashitsu-roji(gradina ceaiului) si mizuya(camera pentru pregatiri) sunt facute in asa fel incat sa ofere cele mai mari abilitati fizice,psihice si spirituale care exprima ospitalitatea.
Pentru a putea intelege conceptele ce se ascund in spatele structurii acestei chashitsu,este absolut necesar sa fi familiarizat cu actiunile ce compun « chaji ».
Desfasurarea « chanoyu » :
Oaspetii (de obicei numarul preferat de persoane participante este patru),stau la inceput in machiai (camera de asteptare).In acest loc,asistentul gazdei(banto) ofera musafirilor « sayu »(apa fierbinte care va fi folosita pentru a face ceai).In acest timp oaspetii isi aleg un reprezentant al grupului.Hanto ii insoteste pe musafiri in gradina ceaiului.Aceasta gradina stropeste apa insa nu are flori(« roji »).In acest loc oaspetii se elibereaza de greutati si de rautatile lumii.Apoi,ei se aseaza pe « koshikage machiai »(banca unde se asteapta),asteptand sosirea gazdei care detine titlul oficial « teishu »(indrumatorul casei).
Chiar inaintea sosirii oaspetilor,gazda aranjeaza un bazin compus din flori,numit « tsukubai »,care este asezat in mijlocul pietrelor de pep e pamant,avand apa proaspata in jur.Luand un polonic din aceea apa, »teishu » isi purifica mainile si gura si isi continua ritualul trecand prin poarta mijlocie(« chumon ») pentru a-si intampina oaspetii cu o plecaciune.In aceste momente nimeni nu vorbeste.Teishu conduce pe asistentul sau,pe oaspetele principal si ceilalti oaspeti prin acest « chumon »-care simbolizeaza usa trecerii din lumea fizica in lumea spirituala a ceaiului.
Oaspetii si asistentul gazdei se purifica in « tsukubai » si apoi patrund in casa ceaiului.Deasemenea,toti cei care intra trebuie sa-si plece capetele si sa se ghemuiasca pentru a-si putea face loc pe usa.
Aceasta usa permite patrunderea intr-o realitate in care toti sunt egali,uniti in fata ceaiului,fara diferente de pozitii sociale.Ultimul care intra in casa ceaiului are sarcina de a inchide usa cu zavorul.
Musafirii privesc pictura,ceainicul(« kama ») si vatra.Dupa aceea ei se aseaza in acord cu rolul fiecaruia la ceremonie.
« Chaji » este ca o piesa de teatru compusa din doua acte :unul principal si unul intermediar.Pe parcursul acestei piese,gazda si musafirii realizeaza o serie de ritualuri,patrunzand astfel intr-o lume a simbolurilor si a simturilor.
Prima etapa a ceremoniei ceaiului se numeste « shoza » :de indata ce au intrat in camera ceaiului,musafirilor le este servita o masa usoara(numita « kaiseki » sau « chakaiseki ») care contine mancare proaspata de sezon,pregatita cu foarte mare grija.
Gazda se aseaza si urmeaza momentul in care se rostesc saluturi,prima oara intre gazda si oaspetele principal,apoi intre gazda si ceilalti oaspeti.Dupa ce saluturile se sfarsesc este aprins un carbune.
Luarea mesei : Fiecarui musafir ii este servita masa,care este alcatuita din trei parti.Mancarea este adusa pe o tava pe care sunt asezate urmatoarele :intr-un vas de ceramica este adus orez alb gatit,intr-un alt vas,dar acoperit,este adusa supa(numita « misa) iar intr-un vas ceramic este adus pestele crud sau legumele.Deasemenea este servit si sake musafirilor.Partea intai a luarii mesei este numita « hashiarai » si consta in clatirea betisoarelor cu ajutorul carora oaspetii vor lua masa.Mancarea fiarta care are aspectul supei este numita « nimono » si este servita in vasele lacuite si acoperite cu capace. »Yakimono »(mancarea prajita) este servita in portii separate pe farfurii de ceramica.In aceasta prima parte gazda poate lua masa,numai daca doreste.
Urmatoarea parte si-a luat denumirea de la traditia shinto.Este numita « hassun » si contine « umimono » si « yamamono »(fructe de mare si mancare din zona montana).Alternanta acestor genuri de mancare semnifica abundenta marii si a pamantului.Si gazda mananca in aceasta etapa si fiecarui musafir ii este servit sake.
Pozitia celui care serveste mancarea si bautura este considerata o pozitie mai inalta si , pentru a se asigura egalitatea intre toti din camera,fiecare se comporta ca o gazda pentru anumite momente.In boluri mici de ceramica sunt servite « konomono »(lucruri parfumate),iar orezul fiert este servit intr-un castronel cu apa sarata.Fiecare musafir isi curata obiectele pe care le-a folosit cu ajutorul unei hartii moi adusa de ei.La finalul mesei se serveste cea de-a treia parte a mesei,desertul(« omogashi »).Gazda ii invita apoi pe musafiri sa pofteasca in gradina sau in camera de asteptare in timp ce va prepara ceaiul
Odata ce musafirii s-au retras gazda pregateste camera pentru ce-a de-a doua parte a ceremoniei ceaiului si aprinde pentru prima data carbunii (« shozumi »).
A doua etapa : Gazda schimba pictura si aseaza in locul ei flori,improspateaza camera.Sunt aranjate apoi instrumentele necesare pentru a prepara « koicha »(ceaiul concentrat).
Sunt folosite peste 30 de obiecte –toate sunt costisitoare si sunt considerate adevarate opere de arta.Aceasta a doua etapa poarta denumirea de « goza ».
Lumea spirituala a ceaiului : Apa se tine intr-un borcan numit « mizusashi ».Acest vas este facut din lut si contine apa proaspata,ceea ce simbolizeaza puritatea si poate fi atins numai de gazda.
Daca ceaiul este servit in timpul zilei se bate un gong,iar daca este servit seara se bate un clopot.De obicei se bat de la cinci pana la sapte ori si ii indeamna pe musafiri sa revina in casa ceaiului.Acestia isi purifica din nou mainile si gura si intra iarasi cum au facut prima oara.Ei admira florile recent aranjate si se aseaza pentru a putea continua ceremonialul.
Gazda intra in camera avand cu sine un vas numit « chawan » (vas pentru ceai),
« chasan »(vasul in care se amesteca ceaiul), « chakin »(panza speciala pentru ceai :este o panza alba din in folosita pentru a usca bolul) si « chashaku »(lingura pentru ceai)..
Toate aceste obiecte sunt asezate langa borcanul de apa,care simbolizeaza soarele ( »yang ») iar bolul simbolizeaza luna (« yin »).Venind in camera in care se prepara ceaiul,gazda se intoarce cu un vas mare de apa(numit « kensui »),cu polonicul din lemn de bambus folosit pentru apa(numit « hishaku ») si cu o bucata din bambus verde ce serveste drept capac pentru ceainic.Usa de la camera se inchide si se pregateste ceaiul.
Folosind o panza moale numita « fukusa »(reprezinta spiritul gazdei) se purifica ceaiul si lingura.Se intalnesc multe semnificatii in modul grijuliu cu care gazda manuieste obiectele. Ceaiul numit « koicha » este preparat prin turnarea unei mici cantitati de apa fierbinte in bolul pentru ceai,se clateste,apoi vasul este golit si sters cu ajutorul unei panze(« chakin « ).
Gazda cate trei linguri de ceai pentru fiecare musafir in bolul pentru ceai iar dupa aceea este turnataapa fierbinte in vasul pentru ceai intr-o cantitate suficienta pentru a se amesteca cu ierburile.
Urmatoarea miscare este facuta tot de gazda,inmanand vasul cu ceai oaspetelui principal,care se inclina pentru a arata acceptarea acestuia.Vasul este ridicat si rotit in maini pentru a putea fi admirat mai bine.Musafirul bea apoi putin ceai,sterge marginea vasului si il da urmatorului oaspete care procedeaza in acelasi fel casi oaspetele principal.
Dupa ce toti musafirii au gustat ceaiul,vasul este dat inapoi gazdei,care il clateste.Gazda face din nou focul pentru a anticipa servirea ceaiului diluat(« ushcha ») ;in acest timp sunt servite prajituri uscate.Oaspetilor le este servit acest ceai in vase separate.
Structura acestei camere poate produce adevarate efecte pozitive.Designerii se straduiesc sa impleteasca functionalul cu esteticul si,cu toate ca exista un complex de reguli pentru crearea acestei camere.se pot realiza nenumarate stiluri.
Pregatirea de plecare :
Focul din camera este aprins din nou.Oaspetii se pregatesc sa paraseasca lumea spirituala a ceaiului pentru a reintra in lumea fizica.Sunt oferite si un fel de tigari,dar rareori se fumeaza in camera ceaiului.Acesta reprezinta doar o modalitate de relaxare.
Pentru a completa vizita,se ofera si « higashi » (prajituri).
In concluzie,oaspetii isi exprima aprecierile referitoare la ceai si admira decoratiunile din casa gazdei.Dupa ce multumesc pentru ospitalitatea cu care au fost tratat,musafirii sunt insotiti de gazda pana la usa si sunt urmariti cu privirea de catre aceasta.
