ARTA SECRETA A LUPTATORILOR NINJA
ARTA SECRETA A LUPTATORILOR NINJA
“Arta luptătorului din umbra” este una dintre cele mai vechi arte marțiale din prezent dar si una dintre cele mai complexe.
Ninjutsu, la fel ca si alte arte marțiale japoneze, a fost influențata de arte marţiale si sisteme de lupta pe care la găsim in istoria Chinei si a Indiei. Se pare ca originea tehnicilor folosite de ninja au fost dezvoltate in China si India. Aceasta arta marţiala este una dintre cele mai complexe pentru ca nu este doar un simplu sistem de lupta ci un mod de viața. Individul care practica aceasta arta era antrenat in multe domenii, de la tehnici marţiale cu si fără arme, spionaj, pătrunderi in fortărețe, elemente de strategie, meteorologie, pana la cunoștințe de psihologie, medicina tradiționala si cunoștințe despre dimensiunea energetica si spirituala a existentei umane.
Ninja au ținut ca aceste cunoștințe sa stea cat mai departe de oamenii de rând, faptele si acțiunile lor fiind învăluite in mister, așa cum susțin legendele care relatează faptele lor. Termenul care descrie aceasta arta nu își găsește echivalentul cu ușurința intr-o alta limba decât in cea japoneza. Totuși termenul de ninjutsu nu este cel mai vechi însa este cel mai popular in zilele noastre. Explicația lui ne va desluși o parte din semnificații. Kanji-ul NIN din ninjutsu si ninja înseamnă: indurare, perseverenta atât fizica cat si pe plan psihic. NIN mai înseamnă a se sustrage, a se eschiva in secret, in ascuns dar același kanji este pronunțat uneori si shinobi care se traduce prin spion. Relevarea adevăratei semnificații o regăsim prin extinderea conceptului care desemnează obținerea “mintii si a ochilor divini”
In limba japoneza cuvântul JUTSU desemnează îndemânarea de a face un anumit lucru. Ninjutsu este o arta japoneza, chiar daca a fost influențata de alte arte marţiale din India si China. Începuturile acestei arte in Japonia se regăsesc in mitologia timpurie a acestei tari. Textele Japoneze a folosirii agenților secreți se leagă de numele legendarului împărat japonez JIMMU TENNO (primul împărat japonez, anul 660 i.e.n). Acesta se pare ca a fost primul care a folosit agenţi secreţi. Doi supuși devotați au pătruns in teritoriul inamic si au obținut informațiile necesare pentru ca acest prim împărat japonez sa câștige războiul împotriva seniorului ISO, rivalul sau. Aceștia se pare ca au fost strămoșii faimoșilor luptători de mai târziu. După mai bine de o mie de ani pe vremea printului SHOTOKU(593-622) rețeaua de agenţi secreţi se mărește considerabil, unul dintre acești luptători OTOMU NO SAIJIN este decorat cu titlul imperial de “Shinobi”. Acesta pare a fi începutul oficial al Ninjutsu-lui in Japonia.
Unele legende susțin despre originile artei ninja ca acești luptători se trag din TENGU, demoni înspăimântători cu nasul lung din folclorul japonez, jumătate om-jumătate cioara care aveau abilitatea de o modifica legile naturii si modul de funcționare al mintii umane.
Revenind la originile obscure ale artei ninja in China, India, Japonia chiar si Coreea, nu se poate vorbi ca aceasta arta își are începuturile intr-o numita tara după care a trecut in alta. Ipoteza cea mai aproape de realitate este ca aceste scoli au existat in fiecare tara si ca intre acestea ar fi fost un continuu schimb de cunoștințe.
In timp ce in Japonia avea loc domnia împăratului TENO, China se afla in “perioada regatelor războinice” (datorita celor peste 230 de războaie de mare amploare). Este perioada când SUN TSU concepe faimosul tratat “ARTA RAZBOIULUI” in care se amintește de asemenea despre agenţii secreţi si modul lor de operare.
Chiar si Toshitsugu Takamatsu numit ultimul ninja, spunea ca nu exista o data exacta a apariției acestei arte, doar ca originile ei s-ar regăsi in preistorie pe vremea zeilor.
Înainte de a prezenta luptătorii ninja ai Arhipelagului Nipon este utila o scurta precizare despre luptătorii din China, India si Coreea care aveau un mod de operare asemănător cu cel al războinicilor din Japonia.
In India au existat organizații de luptători dintre care cea mai cunoscuta avea denumirea TSUGI, practicanții acestui stil fiind cunoscuți sub numele de “sugrumătorii lui Kali”. Se vorbește de aceștia ca ar fi fost luptători de temut, asasini care îmbrăcați in negru si își duceau întotdeauna misiunea la bun sfârșit.
China a fost leagănul cunoștințelor care au dus la filozofia oculta ninja cunoscuta sub denumirea de “mikkyo” influențata mult de chan ( zen), dar o influenta mai puternica având filozofia “taoista” specific chineza. Aceste cunoștințe ajungând in interiorul clanurilor ninja prin intermediul călugărilor războinici “yamabushi”.
Spre deosebire de clanurile ninja din Japonia bine organizate in China alături de clanurile cu tradiție existau in egala măsura si o serie de luptători singuratici despre care nu se poate spune ca toți ar fi fost bine intenționați. Legendele spun despre ei ca se îmbrăcau in negru își ascundeau chipul si ca ar fi stăpânit prin vrăji puterile Universului.
Un renumit clan de luptători a fost LIN KUEY in traducere “demonii pădurilor”.
Istoria relatează ca si in Coreea s-a evidențiat o clasa de luptători numiți “Sulsa” in traducere - cavalerii nopții, luptători care aveau un antrenament asemănător trupelor de comando. Se mai vorbește ca in Coreea ar mai fi existat alți misterioși luptători căror nume nu este cunoscut dar care erau supranumiți “tigrii nopții”. Tot ce se știe despre ei este ca era un corp de agenţii secreţi extraordinar de bine antrenați.
Vom observa așadar anumite similitudini intre luptătorii acestor tari si luptătorii ninja din Japonia.
La fel ca in spionajul actual mulţi agenţi au fost nevoiți sa părăsească ţările de origine. Astfel ca au părăsite definitiv continentul îmbarcându-se pe navele de negustori care străbăteau marea Coreei si marea Chinei ducând cu ei concepțiile filozofice, religioase si războinice pe care le aveau. In arhivele BUNJINKAN (cea mai mare organizație actuala de ninjutsu) se vorbește despre originile coreene ale anumitor tehnici incluse in organizație aduse in Japonia in secolele XIII-XIV.
Istoria Ninjutsu-lui in Japonia se împarte in 3 perioade (4 daca ţinem cont de epoca actuala), acestea in concordanţa cu epocile istorice ale Japoniei. Prima ar fi cea amintită de pe vremea împăratului JIMMU TENNO care se termina odată cu instaurarea Shogun-atului TOKUGAWA (epoca Edo începe in 1616). A doua durează pana la restaurația MEIJI (1867), iar a treia pana la cel de-al doilea război mondial.
Prima perioada este puțin confuza deoarece atunci are loc formarea clanurilor de ninja. Aceste clanuri s-au format in munții Japoniei acolo unde si-au găsit refugiul oamenii din anumite categorii sociale, refugiați din China care aveau in comun dorința de supraviețuire, una dintre cele mai importante idei ninjutsu. Așadar toți erau obligați sa practice anumite discipline pentru a supraviețui.
Ninjutsu s-a născut treptat prin elemente japoneze si influente chinezești. Cele
mai multe scoli – RYU – au prins rădăcini in provincia IGA si KOGA. Aici au apărut numeroase clanuri precum MOMOCHI, HATTORI si FUJIBAYASHI. Aceste familii aveau fiecare specializări distincte. De exemplu KOTO-RYU era specializata In tehnicii de rupere a oaselor, FUDO-RYU se bazau pe shuriken, arma secretă a scolii Togakure era Shuko, benzi metalice înfășurate in jurul palmelor din care ieșeau niște gheare care îl ajutau pe ninja la cățărat si in lupta, etc. Organizarea acestor familii era foarte stricta, bazata pe o ierarhie care cuprindea trei nivele. JONIN era seful RYU-lui controlând activitatea organizației, hotărând pe cine vor ajuta oamenii săi si având întotdeauna o imagine de ansamblu a tot ceea ce se întâmpla. Al doilea loc in ierarhie era deținut de CHUNIN - omul de mijloc care organiza acțiunile hotărâte de jonin. Aceștia serveau ca intermediarii intre oamenii de teren si conducătorul scolii asigurând anonimatul. GENINI erau cei care duceau la îndeplinire misiunea. Aceștia trăiau in locuri izolate, greu accesibile sub aparenta unor țărani pașnici fără a fi tot timpul sub amenințare. Majoritatea legendelor cu ninja li se datorează acestor genini.
Antrenamentul acestor luptători începea la vârsta de 5 – 6 ani sub forma unor jocuri care le dezvoltau mobilitatea, agilitatea, echilibrul, curajul, etc. Pe măsura ce ei se maturizau începeau studiul tehnicilor de lupta cu si fără arme. Aceștia învățau de asemenea o serie de mișcări silențioase, ascunderea armelor, lupta sub apa, folosirea focului in misiuni, etc. De asemenea ei mai erau instruiți pentru rezista la tortura, in cazul in care erau prinși sau pentru a rezista la condițiile grele pe care se putea întâmpla sa le întâmpine in misiune. In ultima parte a antrenamentului pregătitor luptătorii ninja învățau sa fie actori si psihologi.
Un ninja ducea o viață dublă: ninja-negustor, ninja-fermier, ninja-samurai, pentru a-si duce misiunile la bun sfârșit si pentru a nu-i fii descoperita identitatea. Un ninja pe nume Sandayu Momochi din prudenta si pentru a-şi păstra activitățile in anonimat, avea trei case diferite cu cate o familie in fiecare, fără ca vreuna dintre ele sa intuiască adevărata lui ocupație.
Aceasta arta nu a fost rezervata doar bărbaților. Kunoichi, femeia ninja era de multe ori mult mai eficienta intr-o misiune ea apropiindu-se mult mai ușor in anumite misiuni de inamic.
In secolul XIV aceasta arta ajunge la apogeu luptătorii ninja fiind folosiți de foarte mulţi conducătorii puternici ai Japoniei precum si de shogun. In aceasta perioada ninjutsu îşi dezvolta influenta in întreaga Japonie. In aceasta perioada au loc nașterea multor legende ale luptătorilor ninja.
Declinul acestei arte are loc odată cu invazia masiva a trupelor generalului Nobunaga Oda din 1581 asupra provinciilor IGA si KOGA (46 de mii de samurai împotriva a 4000 de ninja), majoritatea luptătorilor ninja murind, ei nefiind pregătiți pentru o lupta pe teren deschis. Acesta realizând imensul potențial al luptătorilor din umbra a decis sa ii suprime deși el a folosit in numeroase batalii luptătorii ninja, si nu a vrut ca aceștia sa fie folosiți împotriva lui.
După aceasta înfrângere nu toți luptătorii ninja au dispărut, familii precum Hattori, Momochi, Togakure retrăgându-se in locuri greu accesibile. Un an mai târziu, pe când străbătea provincia Honhiji, Nobunaga a fost ucis, ceea ca l-a adus in prim plan pentru conducerea tarii pe primul favorit al generalului , Hideyoshi Toyotomi care a interzis deținerea si portul armelor de către țărani. Daca Nobunaga a sporit autoritatea creștinismului in Japonia, Toyotomi ii ura pe creștini masacrând mii dintre aceștia. Odată cu moartea acestora s-a favorizat ascensiunea si puterea samurailor. Prin interzicerea portului de arme s-a îngreunat foarte mult strângerea dărilor locale, ceea ce afectase planurile de expansiune ale lui Hideyoshi. Acesta a murit in 1598, iar controlul Japoniei a fost preluat de Tokugawa Yeyasu, care pentru a stăvilii revoltele ce aveau loc in tara a avut nevoie de o vasta rețea de spioni, care sa acționeze pe tot cuprinsul tarii. El avea in subordine un ninja foarte renumit pe nume Hanzo Hattori care l-a mai ajutat in trecut. Clanurile de ninja s-au extins in întreaga Japonie in toate castelele , forturile si taberele militare astfel ca Tokugawa avea știri despre tot ce se întâmpla pe teritoriul tarii. Prin aceasta cale viitorul shogun a înăbușit orice forma de revolta. Ninja au spionat si asasinat in slujba lui Yeyasu, înlăturând orice forma de rivalitate. In 1603 împăratul l-a numit pe Yeyasu shogun la Edo. In istorie următoarea perioada este cunoscuta ca Shogunatul Tokugawa. Aceasta perioada a dus, printr-o serie de edicte la pierderea puterii deținute de ninja. Accesul străinilor in tara a fost interzis, tara a fost împărțita in 250 de provincii, conduse de către un senior care o putea conduce după bunul plac daca rămâneau credincioși shogunului. Pentru următorii 260 de anii s-a restabilit ordinea sociala, care indemna ca meseria luptătorilor ninja nu mai avea căutare.
Mulţi ninja care au supraviețuit fie si-au pus serviciile in slujba lui Tokugawa Yeyasu, fie s-au retras in munți, transmițând arta lor in cadrul familiei.
Mulţi ninja au ajuns mercenari, toți cei care dispuneau de suma necesara puteau angaja un om care a fost odată ninja, pentru diferite misiuni.
Odată cu perioada Edo, artele marțiale tradiționale trec print-o schimbare majora. Disciplinele războinice definite prin „jutsu” se transformau in arte marțiale, eficientele tehnici de ucidere sau rănire ale adversarului s-au transformat in veritabile căi de aflare a adevărului, cai de împlinire spirituala. Scopul devine acela de a proteja viața, de a-ti lăsa adversarul intr-o stare cat mai buna de sănătate, de a evita lupta pana la moarte. Așadar artele marțiale se transforma din ” jutsu” in „do”, o conduita spirituala care implica anumite tipare de comportament, moral si social, pentru a se ajunge in final la integrarea armonioasa a omului in legile universului. Acest termen „do” se traduce prin cale sau drum (michi).
In 1868 are loc începutul unei noi etape pentru aceasta ţară - secolul luminilor - Era Meiji numita si perioada restaurării. Artele marţiale tradiționale au decăzut mult in aceasta perioada, ele pierzându-si interesul. In această perioada Japonia a acceptat politica deschiderii comerciale, care a dus la aducerea in arhipelagul nipon a tehnologiei necunoscute pana atunci. Tot atunci s-a demarat un nou program de instruire a personalului militar, samurailor li s-a interzis sa mai poarte săbii iar Japonia a intrat in secolul XX. In doar 40 de ani japonezii au ajuns din urma restul lumii. Odată cu căderea perioadei de dominație militara, maeștrii de arte marțiale s-au retras in obscuritate si anonimat continuând predarea cunoștințelor discipolilor intr-un cadru si mai secret.
După cel de-al doilea război mondial artele marţiale au fost interzise de trupele americane care ocupau arhipelagul,pentru o perioada de cel puțin 20 de ani, antrenamentul in artele marțiale continuând in cel mai mare secret. Japonezul din zilele noaste considera ninjutsu doar o relicva nefolositoare ale trecutului. Totuși o mana de oameni devotați idealurilor strămoșilor lor a perpetuat aceasta arta pana in zilele noastre. Familia Togakure si-a încredințat tehnicile familiei Toda care i-a transmis-o lui Toshitsugu Takamatsu. Tânărul Takamatsu a fost antrenat de familia Toda, acesta fiind supranumit “tigrul mongol” in vremea când a călătorit in China si studia cu cei mai buni maeștrii. Succesorul lui Takamatsu este Masaaki Hatsumi, care duce învățătura ninja mai departe in cadrul organizației Bujinkan care reunește 9 vechi tradiții ale luptătorilor ninja. Pana la moartea lui Takamatsu aceasta arta s-a predat doar anumitor discipoli, cei mai buni, si s-a transmis de acesta in taina absoluta. Se spune ca ar mai exista un alt clan ninja care duce mai departe cunoștințe ale luptătorilor din umbra, Koga Ryu, despre care însa nu se știe prea multe. Daca este adevărat , el menține tradiția strămoșilor, rămânând in clandestinitate.
In anii `70 industria filmului începe sa producă o serie de filme despre arte marțiale, când Bruce Lee apare pe neașteptate. In anii `80 apar si filmele care ii au ca protagoniști pe luptătorii ninja, care au adus însa influenţă negativa artei ninjutsu, ninja fiind prezentați ca teroriști si oameni răi puși intodeauna pe acte ilegale, priviți ca si niște asasini cu sânge rece, doar pentru a obține bani. Masaaki Hatsumi a început sa popularizeze la sfârșitul anilor `90 adevărata arta ninjutsu pentru a contracara imaginea negativa adusa prin intermediul cinema-ului. El a încălcat tradiția chiar, începând sa predea arta si occidentalilor, lucru căruia Toshitsugu Takamatsu i se opunea cu vehemenţa. El daca nu aveau referințe speciale nu-i instruia in aceasta arta nici măcar pe japonezi.
Bujinkan este cea mai mare organizație păstrătoare a tradițiilor ninja din zilele noastre, In aceasta organizație se studiază tehnici din 9 scolii vechi de ninja:
Togakure RYU Ninpo
Gyokko RYU Kosshi Jutsu
Kukishinden Ryu Happo HIken Jutsu
Gyokushin RYU Ninjutsu
Shinden Fuda RYU Dakentaijutsu
Koto Ryu Koppo Jutsu
Takagi Yoshin RYU Jutaijutsu
Gikan Ryu Koppo Jutsu
Kumogakure Ryu Ninjutsu
Alături de Bujinkan pe plan mondial mai exista încă trei mari organizații de ninjutsu, după cum urmează:
Gebunkan condusa de Shoto Tanemura;
Jinenkan condusa de Fumio Manaka;
To-Shin Do condusa de Stephen K. Hayes
TOGAKURE RYU NINPO
Cu opt secole in urma pe când Japonia era răvășita de multe războaie interne, un tânăr samurai pe nume Daisuke Nishina a suferit mari pierderi intr-o lupta. După aceasta el s-a retras in munți, in îndepărtata regiune Iga unde l-a cunoscut pe preotul războinic Kain Doshi care l-a inițiat intr-o arta de lupta diferita, o noua cale de a-si folosi corpul si spiritul. Din aceste deprinderi el a pus bazele unei noi arte a războiului. Așa s-a născut legenda luptătorilor nevăzuți ai lui Togakure. In prezent aceasta școala este la cea de-a treizeci si patra generație, iar practicanții ei urmează in continuare pregătirea in cele 18 domenii fundamentale:
1) Taijutsu - lupta cu mâinile goale
2) Kenjutsu - tehnicile mânuirii sabiei
3) Bojutsu - lupta cu bastonul
4) Shurikenjutsu - aruncarea de lame
5) Yarijutsu - lupta cu lancea
6) Naginatajutsu - lupta cu halebarda
7) Kusari Gama - folosirea secerii si a lanțului
8) Kayaku ken - tehnici de folosire a focului si a explozibililor
9) Hensojutsu - tehnici de deghizare
10) Shinobijutsu - tehnicii de pătrundere in încăperi prin efracție
11) Ba Jutsu - echitaia militara
12) Sui Ren - tehnici utilizate in mediul acvatic
13) Bo Ryaku - strategie
14) Gho No - spionaj
15) Inton Jutsu - tehnici de disimulare
16) Ten No - meteorologie
17) Chi Non - geografie
18) Seishin Teki Kyoyo - tehnicile psihice
Taijutsu este cea mai veche forma de lupta japoneza fără arme, care cuprinde toate aspectele unei lupte reale. Din aceasta forma s-au născut toate celelalte forme de lupta fără arme actuale precum Judo, Ju Jutsu si Aikido.
Taijutsu este format din trei subsisteme:
- TAIHEN JUTSU: reprezintă formarea reflexelor, abilitați de cădere, mai ușor spus fundația fără de care nu se poate evolua la subsistemele următoare;
- DAKEN TAIJUTSU: tehnicile de lovire cu mâinile si cu picioarele;
- JU-TAIJUTSU: tehnicile de lupta corp la corp (proiecții, tehnici articulare).
KATA
Kata reprezintă esența si puritatea execuției procedeelor tehnice din orice arta marţiala indiferent care ar fi aceea, arta marţiala japoneza, coreeana sau chinezeasca. In ninjutsu precum si in alte arte marţiale japoneze vechi Kata diferă de ceea ce întâlnim in karate sau diferite forme de wushu din China, chiar si Taekwondo din Coreeea. In ninjutsu Kata reprezintă aplicarea anumitor tehnici fundamentale in forma kihon cu partener. După înțelegerea principiilor fundamentale se trece la dezvoltarea tehnicii de baza adică henka, precum bunkai in karate.
Prin Kata se conserva vechile tehnici tradiționale, fără a ignora confruntarea reala. Aici depinde foarte mult deschiderea interioara a practicantului, el dezvoltând propria lui maniera de execuție henka, in funcție de personalitatea lui. Intr-o școala tradiționala existau foarte multe astfel de tehnici, dar telul unui luptător nu era acela de a cunoaște cat mai multe Kata ci de a le putea aplica atunci când situația o cerea.
Prin Kata practicantul merge spre esența, iar prin aceasta se revine la tehnicile de baza care reprezintă fundația noțiunii de Budo.
ARMELE NINJA.
SABIA NINJA
Sabia ninja era diferita fata de cea de samurai, ea fiind mai scurta si având lama dreapta (ulterior s-a adoptat sabia cu lama puțin curbata, ea dovedindu-se a fi mai eficienta). Ea nu era gravata, cum se întâmpla la katana samurailor si nu era considerata mai mult decât un obiect util. Ninja își folosea sabia in lupta atât in forma de Batto-Jutsu (tehnica de taiere prin scoaterea sabiei din teaca) dar si după ce aceasta era scoasa din teaca(lupta efectiva). Ea mai putea fi folosita la acțiuni de catarale, săpat, etc. Ninja îşi purta sabia atât la brâu cat si la spate pentru a nu-l încurca la cataracte de exemplu. Aceasta categorie includea si studiul utilizării cuțitului, denumit Tanto.
BASTONUL
Bo jutsu, lupta cu bastonul includea folosirea celor trei forme de baston :
ROKUSHAKU BO - bastonul lung de aproximativ 1.80cm
JO - bastonul de lungime medie 1.20 cm
HANBO - jumătate de Bo, aproximativ 90 cm
Ninja foloseau si o categorie speciala de bastoane denumite shinobi-zue care dețineau in interiorul lor lanțuri, lame, prafuri orbitoare etc.
STELUTELE NINJA
Shuriken-jutsu este poate cel mai cunoscut domeniu ninja, datorita steluțelor denumite SHAKEN. Pe lângă shaken mai existau si BO-SHURIKEN lame ascuțite cu doar doua colturi. Modelul specific Togakure-Ryu era Seban Shuriken, cu doar patru colturi. Deși pare ironic ninja nu foloseau aceste steluțe pentru a ucide ci pentru a-si deruta adversarul pentru moment pentru a acționa decisiv in momentul de confuzie (metoda întâlnita si in unele clanuri de samurai care aveau pe teaca sabiei un orificiu unde se ascundea o mica lama). Se spune ca, de multe ori aceste steluțe aveau vârfurile înmuiate in otrava pentru ca cea mai mica zgârietura sa fie fatala. O alta metoda era acea de a lăsa vârfurile sa ruginească in acea vreme neexistând vaccinul anti-tetanos. Shaken se purtau de obicei cate noua si erau ascunse in buzunare speciale din interiorul costumului ninja shinobi shuzoku.
SULITA
Yari Jutsu arta folosirii suliței cunoscuta si sub denumirea de so-jutsu era o arma mai mult folosita de samurai pe câmpul de lupta (luptătorii care o foloseau se spunea ca erau de zece ori in avantaj fata de cei înarmați doar cu katana), dar era utilizata si de ninja care si-au dezvoltat modele proprii precum KAMA-YARI care avea un cârlig cu care ninja își putea dezarma mai ușor adversarii.
HALEBARDA
NAGINATA era de fapt un Bo care in capăt avea o lama de sabie. O varianta utilizata de ninja, cu specific chinezesc este BISEN-TO varianta foarte grea care însă străpungea foarte ușor armura unui samurai.
SECERA CU LANT
Kusari Gama este o alta arma mult utilizata de ninja ea fiind foarte eficienta in lupta samurailor înarmați cu katana. Ea era compusa dintr-o secera de care era atașat un lanț lung care in capăt avea o bila din metal. Togakure-Ryu avea o varianta secreta a acestei arme Kyoketsu-shoge la care secera era suplimentata de un vârf folosit in special pentru împuns. Greutatea de la capătul lanțului era înlocuit de un cerc metalic.
Pe lângă armele redutabile si originale, Ninjutsu este cunoscuta si pentru metodele de invizibilitate. Ninja foloseau atât natura pentru a deveni invizibili dar de cele mai multe ori pentru o misiune ei se foloseau de talentul in deghizare. Ninja învățau sa se camufleze in natura folosindu-se in principal de înșelarea principalului simţ al omului, adică vederea. Pe timp de iarna ninja utilizau un kimono alb, noaptea negru, toamna cu tente maronii, etc. Dar ninja si-au dus nivelul in invizibilitate mai sus folosind deghizarea (SCHICHIDO-DE). Ei erau experți in acest domeniu. Femeile ninja de exemplu se deghizau in gheișe pentru a ajunge mai aproape de ținta lor.
Spionajul era de asemenea unul din cele mai importate domenii de operare ale unui ninja. Poate cel mai important scop al unui ninja era acela de a aduce informații despre inamic, stăpânului pentru care acționa. De multe ori ninja nici nu trebuia sa folosească metodele de lupta pentru a îndeplini o misiune. De fapt un ninja care era nevoit sa lupte era unul slab, deoarece dușmanul își dădea seama ca era spionat sau ca se dorea asasinarea lui. Chiar si pentru a asasina nu era nevoie de a folosi o arma precum cele enumerate mai sus.
O povestire spune despre un ninja trimis in misiune cu scopul de a asasina un senior important. El a pătruns in castelul seniorului dar acesta din precauție a pus ca in castel sa fie montate podele care la simpla pășire scârțâiau foarte tare, astfel ca ninja a fost nevoit sa se retragă. Ulterior el a studiat timp de mai multe zile rutina seniorului. La un moment dat el a văzut ca in fiecare dimineața seniorul se plimba prin gradina din interiorul castelului si mirosea florile. Ninja erau experți de asemenea in prepararea otrăvurilor, si folosindu-se de acest lucru luptătorul din umbra a pătruns in gradina din castel in timpul nopții si a uns câteva flori cu o otrava care elimina vapori a căror inhalare ducea la moarte aproape instantanee. A doua zi seniorul a mirosit pentru ultima data florile din gradina castelului.
Se poate observa inventivitatea poporului nipon încă din acele vremuri străvechi, calitate care caracterizează si japonezul zilelor noaste.
Ninpo Mikkyo “Calea Cunoașterii Secrete” reprezintă practicile ezoterice ale clanurilor ninja in care erau inițiați doar cei mai buni luptători, făcând parte din nivelul Okuden al unei scolii. Aceste secrete se puteau transmite atât in scris dar cea mai eficienta era transmisia pe cale orala, textele care explicau aceste practici fiind greu de înțeles. Aceste cunoștințe cuprindeau teoria celor 5 elemente care era utilizata atât in lupta (fiecărui adversar identificându-se cu o tipologie umana), cat si pentru manipulare dar si pentru planul energetic al corpului uman si spiritual, forma cea mai avansata a acestei cunoașteri.
Tehnicile de Ninpo Mikkyo erau de 2 tipuri:
KUJI-IN – exerciții de interpătrundere a degetelor denumite in tradițiile hindusa si tibetana si Mudre;
KOTODAMA – un studiu asupra sunetelor si a fenomenului de rezonanţa foarte profund.
Important de subliniat este ca nu oricine era in posesia unor astfel de tehnici, putea sa le folosească si la randament maxim, fiecare ninja dezvoltând acesta capacitate in funcție de nivelul lui.
Aceste tehnici duceau spre desăvârșirea ființei umane, conferind anumite capacitați speciale luptătorului, si atingerea stării de iluminare - SATORI.
NINJA-SAMURAI
Problema dintre ninja si samurai apare atunci când se discuta despre modul lor de operare, samuraiul acționând pe teren deschis, etalându-si numele in lupta. Samuraiul lupta cu onoare, existând pericolul dezonorării in fiecare lupta. Ei acționau conform cu principiile codului Bushido. Acest cod nu ii permitea un samurai sa acționeze in umbra, sa duca la bun sfârșit acțiuni de spionaj sau sa asasineze așa cum făceau luptătorii ninja. Atunci însa când un senior nu putea obține Victoria prin mijloacele clasice, erau angajați ninja pentru a aduce victoria si a restabili armonia. Ninja aveau si ei un cod de onoare denumit NINPO IKKAN care era respectat doar in interiorul clanului. Ideea de baza era aceea a supraviețuirii, iar daca o data nu ai reușit puteai încerca din nou folosind o alta strategie, lucru care nu se întâmpla si la samurai care daca pierdeau intr-o bătălie erau nevoiți sa își facă SEPPUKU pentru a duce mai departe onoarea clanului sau. Ninja îşi făceau seppuku doar in cazul in care exista pericolul de a fi prinși vii. De obicei nu erau prinși vii. Atunci când totuși se întâmpla ei sucombau in chinuri groaznice. O metoda de tortura era fierberea lor de vii in ulei.
Revenind însă la problema de faţa - ninja si samurai, ambii erau luptători care trebuiau sa ucidă pentru a obține victoria. Existau ninja buni sau rai doar in funcție de tabăra pentru care operau. Pentru cei care lucrau erau buni, iar pentru tabăra adversa erau rai, la fel era si in cazul samurailor. Clanurile de ninja cu tradiție nu acționau in folosul lor personal ci pentru a-si apăra tara, stăpânul așa cum spunea si celebrul luptător ninja Sandayu Momochi:
“Ninjutsu nu este ceva ce trebuie folosit pentru propriile dorințe. Este ceva ce trebuie folosit doar când nu mai exista alte posibilități, pentru a apăra tara, stăpânul sau pentru a scăpa din situații periculoase. Folosite pentru necesitați personale, tehnicile ninjutsu vor duce la eșec total.”
Istoria Japoniei vorbește însă si despre ninja care foloseau aceste tehnici in interes personal, tâlhari la drumul mare care nu mai aveau o direcționare bine stabilita de Jonin. Existau însa si samurai ramași fără stăpân (Ronin) care ucideau doar pentru bani.
Așa cum susținea si Sun Tzu in tratatul “Arta Războiului”, in spatele frontului se duce o lupta o spionajului si a contra spionajului. Războiul este precum principiul Yin-Yang , exista părți pozitive si părți negative, dar așa cum in fiecare lucru pozitiv poate exista o parte negativa , la fel poate exista o particula de bine in orice lucru rău.
Binele si răul, pozitivul si negativul poate coexista in același timp intr-un lucru.
Arta ninja, care la un moment părea pierduta in negura timpului, renaște acum si ia o amploare de nivel mondial. Ninjutsu a fost si rămâne o arta marţiala foarte controversata, arta războinicilor din umbra, arta războiului secret, arta disimulării si camuflajului si in același timp arta manipulării minţii si psihicului uman, arta folosirii elementelor naturale in scopul îndeplinirii misiunii dar in principal a fost si rămâne – istoria ne-o confirma – ARTA SUPRAVIETUIRII.
BIBLIOGRAFIE
MAXIM DINCULESCU “Luptătorul ninja” Editura Mileniul Trei – 1991
STEPHEN K. HAYES “Arta secreta de lupta” Editura MONIA DELFIN SRL-1994
CRISTIAN LAIBER “Ninjutsu Bujinkan” Garrel Publishing House - 1996
CRISTIAN LAIBER “Ninjutsu Taijutsu” Garrel Publishing House – 1997
PETER LEWIS “Arta secreta a luptătorilor ninja” Editura Teora -1998
LOUIS FREDERIC ”Dictionar de arte martiale” Editura Enciclopedica-1993
http://ninjutsu.ro/mituri.htm
http://ninjutsu.ro/ninpo_momochi.htm
http://ninjutsu.ro/takamatsu_autobio.htm
http://ninjutsu.ro/articol_mikkyo.htm
http://www.shingan.ro/organizatii_ninjutsu.htm
http://www.descopera.ro/cultura/2432168-kyudo-calea-din-zborul-sagetii