Kyudo: Calea Arcului
Istoric
Inceputurile folosirii arcului in Japonia ca si in alte regiuni sunt in preistorie. Prima figurina din metal infatisand un japonez cu un arc lung asimetric dateaza din perioada Yayoi (250 i.e.n.). Primul document scris in care apare arcul japonez este cronica Weishu (297 e.n.) care spune ca in insulele japoneze locuitorii folosesc un arc “scurt jos si lung sus”. In aceste timpuri arcul era folosit la vanatoare si incepea sa fie folosit si in razboaie. Mai tarziu un ceremonial in care era folosit arcul a fost adoptat din China si continuat in Japonia. Schimbarile in clasele sociale, aparitia samurailor la sfarsitul primului mileniu a necesitat educatia in folosirea arcului. Aceasta a condus la aparitia primului stil de Kyudo Henmu-ryu, fondat de Henmi Kiyomitsi in secolul XII. Stilul Takeda-ryu si scoala de arcasi calare Osagawa-ryu au fost fondate mai tarziu de descendentii sai. In secolele XV si XVI, Japonia era ravasita de razboaie civile, in aceasta perioada au fost fondate o multime de scoli care instruiau in folosirea arcului, multe dintre acestea functionand pana in zilele noastre.
Declinul arcului japonez si folosirea tot mai rar ca arma in razboaie a inceput odata cu aparitia primilor europeni si a introducerii muschetelor in 1542. Totusi arcul continua sa fie folosit concomitent cu muschetele datorita faptului preciziei, distantei la care putea trage si faptului ca era de 30-40 mai rapid decat o muscheta. Imbunatatirile aduse armelor de foc, faptul ca un simplu taran putea fi instruit foarte repede sa foloseasca o arma de foc si batalia din 1575 in care Oda Nobunaga folosind o armata de tarani inarmati cu muschete a invins o armata traditionala de samurai arcasi calare a dus la disparitia arcului japonez ca arma de lupta.
In perioada Tokugawa 1603-1868, fara razboaie civile, arcul japonez si-a gasit locul in ceremoniale la curtile nobililor, vanatoare si diferite tipuri de competitii. A inceput sa se raspandeasca si in afara clasei razboinicilor-samurai. Calugarii introduc din China budismul Zen, schimband perceptia japonezilor si asupra folosirii arcului initial numit kyujutsu – “arta, stiinta arcului, stil stravechi de lupta cu arcul” si conduc la transformarea in kyudo – “calea arcului”. Este de remarcat faptul ca multi calugari budisti manifestandu-se ei insisi ca si profesori, raspandeau arta Kyu-do.
Perioada Meiji (1868–1912) aduce mari schimbari in Japonia clasa samurailor pierzandu-si pozitia sociala, toate artele martiale suferind un regres inclusiv kyu-do. Totusi unele scoli vechi si-au continuat existenta si in 1949 ia fiinda Federatia Japoneza de Kyudo, arcasii din scoli diferite putand participa la concursuri intr-o forma unificata.
Kyu-do
Cuvantul Kyu-do este scris cu cele doua ideograme “kanji” care inseamna “arc” si “cale”, in traducere “Calea Arcului”. La fel ca si in Karate-do, Kendo, Aikido si Judo, Kyu-Do implica un progres spiritual, o “cale” de urmat chiar si in viata de zi cu zi, mai mult este considerat o “meditatie in miscare” comparata cu chinezescul T’ai Chi Ch’uan. Un principiu de baza din Kyudo este “spiritul, arcul si trupul sunt una”, la fel cu “spiritul, sabia si trupul sunt una” din Kendo si Iaido. In loc de actiuni ale elementelor disparate, toate elementele trebuie sa actioneze impreuna, coordonat, ca practica sa fie cea corecta. Pentru vechii japonezi practica arcului presupunea un ceremonial prin care se manifesta si caracterul unei persoane. Starea interioara a unei persoane se manifesta si se reflecta prin atitudine, forma si lansarea insasi a sagetii. Pentru un Kyudoka a atinge tinta nu reprezinta principalul scop, Kyudo este vazut ca un zen-koan, ca o lectie in a abandona gandul “trebuie sa ating centrul tintei”. Important este faptul de a-si insusi corect executia (coordonarea miscarii cu respiratia si atitudinea mentala potrivita), dar cel mai important este golirea mintii de orice gand, atitudine regasita si in celelalte arte martiale japoneze. Cu toate ca, in prezent, multi adepti practica Kyudo ca pe un sport, unii dintre Kyudo-ka nu inceteaza sa caute ceea ce maestrii denumesc Seisha Seishu: „Tragerea corecta este superioara atingerii tintei.“ In urma practicii in postura corecta, in timp se ajunge a atinge centrul tintei cu usurinta.
Foarte multe aspecte prezente in celelalte arte martiale se regasesc si in kyudo, respiratia (kokyo), postura (kamae), senzatia centrului de greutate (hara), aprecierea distantei (ma-ai), chiar si strigatul de lupta (kiai). In zilele noastre exista mai multe scoli de kyudo, fiecare avand similitudini dar si propriul set de tehnici. (kihon si kata - “hassetsu” cele 8 etape in intinderea arcului).
Pentru exersare se foloseste “makiwara” - baloti de paie la care se trage de la distanta mica, accentul cazand pe forma de executie, respiratie, armonia miscarii.
Cuvinte deseori identificate cu kyudo sunt “demnitate” si “curtoazie”, fiecare miscare fiecare aspect implicand posturi demne si ceremonioase. Nu e de mirare ca cele doua tipuri de salut japonez tachi-rei si za-rei (din picioare si de jos) se invata in primele lectii de kyudo si se folosesc de mai multe ori in cadrul fiecarei lectii de kyudo. Similar, pentru gratia si armonia miscarilor se invata ashi-sabaki (deplasari, miscari ale picioarelor).
Imbracamintea practicantilor e o forma speciala de kimono, centura (obi) si “hakama” acel tip de imbracaminte japoneza intalnit si in aikido. Folosind un sistem comun cu celelalte arte martiale, exista gradatii si teste de “kyu” si “dan”, dar purtarea centurilor colorate ca simbol exterior al gradului nu se practica.
Ca si ceremonial, Arta tragerii cu arcul presupune un ritual riguros. Timpul de pregatire al tragerii este mai lung dar meticulos dramuit in opt etape.
1. Ashibumi - arcasul isi ocupa locul in fata tintei
2. Dozukuri - pregatirea pozitiei. Arcasul trebuie sa aiba pelvisul paralel cu linia care
stabileste distanta pana la tinta si sa isi arcuiasca spatele.
3. Yugamae - cu mana dreapta se prinde coarda arcului, iar cu mana stanga se
pregateste arcul
4. Uchiokoshi - arcul se ridica deasupra capului
5. Hikiwake - arcul se coboara si se intinde coarda
6. Kai - coarda e intinsa la maxim
7. Hanare - se lanseaza sageata
8. Zanshin - arcasul ramane la fel de concentrat si coboara arcul.
Odata ce accentul este pus pe sensul ritual al pozitiilor, practicarea artei arcului lung trebuie sa-i furnizeze arcasului stapanire de sine, simtul echilibrului, inaltarea gandirii, seninatatea in efort si sentimentul japonez al armoniei, faimosul Wa…
“Cine trage, de fapt?“ suna singura intrebare in legatura cu arta japoneza a trasului cu arcul. Cineva trage si totusi acela nu sunt eu, ci mai degraba o suprafiinta care identifica propriul meu ego cu activitatea nonactiva a Divinului prezent in fiecare.
“Si care este scopul final?” Marii maestri spun ca arcasul care nu nimereste tinta cauta originea esecului in el insusi, pentru a descoperi ca tinta se afla tot in el.
Yumi
Arcul japonez denumit “yumi”, are o forma asimetrica si este surprinzator de lung. In timp ce in Europa, Asia si America cel mai lung arc este aproximativ de marimea arcasului (arcul lung englezesc), arcul japonez depaseste cu mult aceasta marime. De regula lungimea unui arc lung japonez “daikyu” este de 2,30 m dar exista si se folosesc si variante mai scurte “hankyu”. Yumi e construit in mod traditional din fasii laminate bambus, in numar de 5, 7 sau 9 bucati, initial fiind construit dintr-o singura bucata. Se considera ca folosirea fasiilor de bambus laminate (lipite) a aparut ca urmare a progreselor tehnologice si a faptului ca bambusul era cu mult mai usor de procurat si folosit.
Un alt aspect specific arcului japonez este asimetria lui, fapt nemaintalnit in alte culturi. Manerul arcului este pozitionat cam la o treime de partea de jos a arcului (si doua treimi fata de partea de sus). Multe supozitii s-au facut, posibile explicatii fiind ca aceasta forma a arcului a fost impusa de pe vremea cand se tragea cu arcul din pozitia ingenunchiat, sau pentru a usura folosirea arcului de catre calaretii arcasi. De altfel si astazi exista practica kyudo calare (yabusame),. O privire atenta insa ne descopera amanunte de o profunzime neasteptata a spiritului nipon.
Acum ne vom canaliza atentia spre modalitatea de a tine in mana arcul, si vom observa similitudini cu alte arte martiale japoneze.
Modalitatea de tinere in mana a bastonului KoBu-Do:
Corect: Gresit:
Modalitatea de strangere a pumnului in Karate-Do:
Gresit: Corect: Gresit:
Modalitatea de tinere in mana a sabiei in Kendo:
Pozitia corecta, naturala a incheieturii mainii in Karate, Kobudo, Kendo induce si in Kyudo acelasi principiu pentru realizarea caruia arcul trebuie tinut inclinat la un unghi de aprox. 65 de grade si deci necesitatea pozitionarii manerului mai jos decat centrul geometric, generand unicitatea si frumusetea arcului asimetric japonez.
In incheiere as vrea sa fac o paralela intre Kyudo - Calea Arcului, si Sho-Do – Arta Caligrafiei. Aceeasi efort de concentrare il gasim si in prepararea cernelii pentru scris cat si in ceremonialul dinaintea lansarii sagetii si aceeasi brusca eliberare de energie o gasim in trasarea ideogramelor pe hartie, cat si in lansarea sagetii, amandoua actiunile fiint facute pe un fond de vid mental de absenta a dorintelor si egoului.
Kyu-Do a fost o manifestare a instinctului de supravietuire, o manifestare a dorintei de dominare si cucerire si s-a transformat de-a lungul istoriei intr-o manifestare a spiritului artistic uman. Arta Tragerii cu Arcul.
Stefan Hoha – 3 Kyu Karate-Shotokan.
Bibliografie:
Literatura:
- Yamada Shōji, The Myth of Zen in the Art of Archery, Japanese Journal of Religious Studies 2001 28/1–2
- Kyudo Manual, Volume 1, All Nippon Kyudo Federation (revised edition)
- DeProspero, Dan and Jackie (1993). Kyudo: The Essence and Practice of Japanese Archery. Kodansha International. ISBN 4-7700-1734-0.
Articole:
- Nicu Parlog , Kyudo – calea din zborul sagetii:
http://www.descopera.ro/cultura/2432168-kyudo-calea-din-zborul-sagetii
Internet:
- http://en.wikipedia.org/wiki/Ky%C5%ABd%C5%8D
- http://www.samurai-weapons.net/samurai-history/the-history-and-practice-of-kyudo-japanese-archery